24 iulie 2008
Arta DIGItala
Cluj-Napoca. Am aflat ca celor cu radacini maghiare le place sa-si decoreze balcoanele astfel. Fac din asta arta. In cazul de fata arta.... DIGItala.
Procesul. Nu al lui Kafka, ci al Procurorului Dinu
Cornel Dinu este pentru mine un fel de Orhan Pamuk, singurul scriitor caruia nu am rezistat sa-i citesc o carte. Nu reusesc sa inteleg ce vrea de la creierul meu si de la viata in general. Caci da, daca nu stiati, Procuroru' executat de cehi la Kosice se doreste a fi/crede mare scrib.
Plasmuirile sale au prins forma si nume: "Zambind din iarba". Un pseudo-bildungsroman - profu' Vasile ar fi mandru de expresia asta - pigmentat cu antisemitism si nationalism gratuit. Eu, unul, am cumparat-o dintr-un singur motiv: povestile din sanul nationalei de fotbal a anilor 70. Mundialul mexican, mai ales. Dar am zis, din bun simt, sa am rabdare si sa citesc si amintirile din copilarie ale lui Dinu. N-am reusit. Acelasi limbaj inaccesibil pe care-l foloseste in talk-show-uri, si-n viata de zi cu zi mi-a pus o piedica formidabila.
Aseara, de exemplu, am sarit, fara pic de respect pentru autor, vreo 50-60 de pagini. Pe cat de frumos descrie meciurile selectionatei regionale a sudului (o formatie de pusti cu muci la nas, care infulecau snitelele de acasa pe stancile de pe la Caineni) cu Gaz Metan Medias, pe atat de egoiste sunt pasajele in care evoca localitatea natala, caminul sau si in care incearca sa creioneze portretele parintilor. Prostii de evrei, handicapatii de rusi, nenorocitii care i-au luat averea lu' tata. A, da. Si copilul Cornel, "cuminte, cu bun simt, talentat" . Modest-nevoie mare, as adauga. Astea's personajele lui Dinu. El, Demiurgul, Atotstiutorul, fin connaiseur-ul ii trateaza pe toti cu o superioritate nici macar pe jumatate justificata. Deci...cum era faza aia cu prosopul?
22 iulie 2008
18 iulie 2008
Aeriana
Zice-se ca un anumit patron al unei anumite echipe de fotbal din prima liga - care, printre altele, joaca in visiniu, pe un anumit stadion din apropierea unei gari - vrea sa tranteasca in urbea lui doi "zgarie-nori". Si o va face. ACUM, poate. INAINTE, sefii de la Consiliul Local nu-l lasau pentru ca ar fi incurcat, astfel culoarul de zbor al avioanelor. Care culoar e foarte jos, pe la, cred mai putin de o suta de metri inaltime.
Omul nostru a asteptat, a contribuit unde trebuie (a se citi si-a bagat nasul in politica), partidul in care a impins s-a remarcat la ultima tura de alegeri, a luat Consiliul, iar rezultatele n-au intarziat sa apara: culoarul aerian? Sa se mute mai sus, aici e nevoie de zgarie-nori. Urgent!!!
Dr. H, medic legist
PS: Misto e ca dincolo de toate omul isi iubeste foarte tare sotia. Bravo lui!


